Ion Iachim – Cireșe pentru Mareșal (roman)

A5, 368 pag.

„Cireșe pentru Mareșal” e un roman istoric, după cum îl clasifică chiar autorul, cu o structură de paisprezece capitole (doar numerotate ca atare, cu cifre romane), dar scris, oarecum, în alt canon decât romanul comun cunoscut mie. Aș îndrăzni să cred, fără a avea îndrituirea, că am lecturat o carte care ține cumva (în formă, nu în fond) de curentele literare noi. Căci încă nu am citit, spre exemplu, un roman în care autorul, în derularea subiectului, să mi se adreseze direct – mie, cititorului -, să mi se justifice, să-mi atragă atenția asupra a ceea ce urmează etc. Original, de asemeni, mi s-a părut întrepătrunderea atât de îndrăzneață a fantasticului cu realul; spre exemplu, în capitolul VI, în scopul unei sugestive atenționări asupra coexistenței culpei cu bună intenție (chiar cu dragostea, la om) „de când e lumea”, Ariciul, Calul lui darius I (ortografia aparține autorului), Darius I, starețul bulgar Andronic și generalul Ion Antonescu, într-un ambient umanizat, își fac confesiuni, dezvăluindu-și reciproc biografiile.

Personajul central al romanului este, în corelație cu titlul cărții, Mareșalul Ion Antonescu, atât de controversată personalitate al cărei portret cuprinde, în alte opinii, cea mai largă paletă cromatică: de la culoarea prin care poate fi creionat criminalul de război, până la cea care poate pune în lumină eroul național. Basarabeanul osârditor al aceastei cărți nu va folosi însă decât culori din cea de-a două paletă, dar le va avea pe șevalet și pe celelalte, anume pentru a ne arată că ele există în context. Și, mai ales, că să sublinieze de ce el, totuși, nu le întrebuințează.

Acțiunea romanului urmează, fragmentar, cursul temporal și teritorial al celui de-Al Doilea Război Mondial, pe Frontul de Est, în stepa calmucă. Eroii secundari ai acțiunii sunt personaje reale sau fictive. Ioan Brad și Evdochim Varzarescu se detașează de celelalte personaje prin rolul activ în economia acțiunii. În ce-l privește pe Alistar Varzarescu, copilul basarabean care apare numai în prezența eroului principal, acesta atinge fantasticul prin modul intrărilor sale în scenă, prin contradicția temporală în raport cu timpul fizic al Mareșalului, („băiatul din viitor”, căruia Mareșalul îi lasă, în ultima instanță, un îndemn testamentar: … Și…nu mă uita… ). Personajul-copil din Codreanca Basarabiei, prin inocența caracteristică vârstei, dar și prin istețimea școlarului sârguincios, îi oferă Mareșalului momente necesare de evadare din sinele cel apăsat de grijile războiului, prilej pentru cititor de a pătrunde mai adânc omul implătoșat în uniforma lui de general de cavalerie. La locul execuției Mareșalului, copilul Alistar, apărut prin aportul fantasticului, îi aduce condamnatului cireșe, ca un mod de împlinire a ultimei dorințe a celui osândit la moarte. Cireșele poartă semnificația anotimpului care a marcat etapele fundamentale ale vieții Mareșalului.

Gheorghe Pârlea