Post Scriptum la Pitești. Dreptul la Adevăr – Constantin Iulian

În cazul studiului de faţă, Constantin Iulian nu are doar statutul de cercetător. El are și calitatea de fost deţinut politic, fiind unul din numeroşii studenţi supuşi între 1949 şi 1951 celor mai abjecte metode de tortură fizică şi psihică în cadrul experimentului secret de la Piteşti, calificat de Alexandr Soljeniţîn drept „cea mai mare barbarie a lumii moderne”. Fiind acreditat drept cercetător în arhivele Securității, el nu s-a mulțumit doar cu studierea fenomenului torționar de la Pitești, care de altfel a fost intens analizat de istorici. Iulian a mers mai departe, încercând să înțeleagă cine au fost autorii din umbră ai oribilului experiment. În acest sens, a urmărit cu rigurozitate traseul urmat de informațiile obținute prin tortură la Pitești și a investigat cine au fost în acei ani ofițerii Direcţiei a V-a a Securității, responsabilă cu anchetele penale, care în acei ani de groază era principalul beneficiar şi coordonator al ororilor de la Piteşti. Concluziile la care ajunge sunt uluitoare, au darul de a ne pune pe gânduri și ar putea aduce, pentru prima oară, o explicație rațională faptului că, dintre toate țările ocupate de soviete în care a fost aplicată diirectiva NKVD NK/003/47, doar în România a fost posibilă oroarea de la  Pitești. Nu numai că majoritatea ofițerilor implicați în reeducarea de la Pitești nu erau români, dar ceea ce este și mai grav, o mare parte dintre ei au emigrat, la sfârșitul anilor 1950 și în anii 1960, în Israel și în SUA, unde și-au trăit restul vieții, fără a da socoteală pentru crimele împotriva umanității comise. Răzbunarea sadică exercitată abuziv asupra unor vechi adversari deveniți prizonieri și aflați la discreția torționarilor este o explicație asupra cărora ar trebui să ne aplecăm onest. Orice suspiciune de intenții antisemite este spulberată de același Iulian, care relatează cum a împărțit greaua detenție cu evrei, care sufereau, alături de el și alții, rigorile inimaginabile ale torturii. Istoria recentă ne-a învățat că, atât comunismul, cât și ororile sale, nu țin nici de etnie și nici de altă apartenență. Țin exclusiv de raportarea la omenie și la valorile ce decurg din aceasta.