Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc – vol 4

Volumul 4 al seriei „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, având ca autor pe Ion Gavrilă Ogoranu, aduce la lumină documente din arhiva Securității privind rezistența armată dusă până în 1955 împotriva comunismului, pe versantul nordic al Munților Făgărașului, dar și cu privire la eforturile Securității de a-l captura pe liderul grupului, rămas nearestat până în 1976, caz unic în istoria întregii Europe de Est dinainte de 1989. Lucrarea constituie rodul unei munci uriașe desfășurate de Ion Gavrilă Ogoranu după înființarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și până în 2003, în sălile de studiu ale acestei instituții, cercetând peste 150 volume, cuprinzând mult peste 50.000 de file, care i-au fost puse la dispoziție în acei ani. Precizăm că restul de peste 100 volume referitoare la arestarea sa în 1976, ancheta de la București, întinsă pe 6 luni, precum și urmărirea sa informativă până în 1989, au fost disponibilizate abia după moartea sa din 2006. Așadar, la 17 ani de la căderea regimului comunist, aceste volume continuau să fie secretizate, un luptător în Rezistența anticomunistă neputând avea acces la ele. De altfel, este notorie întâmplarea respingerii, în 2005, de către o bancă, a cererii lui Ion Gavrilă de acordare a unui credit de nevoi personale, pe motiv că în cazierul său încă figura condamnarea la moarte în contumacie, din 1950. Toate acestea spun multe despre cine a continuat să controleze și să conducă România după 1989.

În studiul introductiv al acestui volum Ion Gavrilă deplângea de altfel faptul că, în dosarele care i se puseseră la dispoziție „nu se află dosarul cu evenimentele din 1950 şi cu procesul din oraşul Stalin din iulie 1951, cu pronunţarea a 17 condamnări la moarte. Nu se află informații despre paraşutaţii de către puterile apusene în anii 1950-1953, decât în măsura în care a fost nevoie, pentru condamnarea grupului nostru ca spioni ai imperialiştilor americani, englezi şi francezi. Nu se află nici o referire la modul cum a fost arestat şi anchetat autorul acestor rânduri, şi nici despre urmărirea sa ulterioară. Nu se află dosarele cu legăturile noastre externe, despre avionul american venit să ne ajute în 1951, ci doar informaţii în urma cărora am fost acuzaţi de legături cu imperialiştii, pentru a fi condamnaţi pentru spionaj şi trădare.” Și conchidea, nu fără o urmă de amărăciune: „Cândva, când dosarele nu vor mai fi în mâna celor ce le-au alcătuit, se va face lumină completă în istoria rezistenţei anticomuniste.”